Trecem peste criza economica pentru ca nu este de interes.

Vin sarbatorile!! Toata lumea se bucura? Semnul de intrebare de mai inainte nu este gresit pus. Chiar as fi curioasa daca toata lumea se bucura! Si daca simtiti ceva bucurie, as vrea tare mult sa stiu daca se datoreaza doar faptului ca aveti si voi cateva zile libere de la serviciu ca si mine, sau ca veti primi ceva cadouri, sau…. Si cadourile astea nu stiu daca mai sunt asa prilej de bucurie, pentru ca din ce in ce mai des aud: “ne ducem in oras (eu cu prietenul, eu cu sotul) sa ne luam unul altuia cadou, ca sa nu cumva sa nu ne placa”. Ce naiba?? Mosul iti aducea cadoul sub brad! Si chiar suntem asa de ocupati incat nu mai putem sa fim atenti la cel de langa noi sa vedem ce si-ar dori? Ia ceva ce-i place, ceva nu neaparat pretentios, dar pe care stii ca nu ar da banii in mod normal.

In alta ordine de idei, dar cam aceeasi, mi-e dor de bucuria cu care asteptam sarbatorile cand eram copil. Cand mergeam toti la tara, la bunici, se taia porcul, se parlea cu paie, se facea pomana porcului, noi rodeam sorici sau coada, iar apoi, in ziua de Craciun ne strangeam cu mic cu mare, parinti, bunici, matusi, veri, la o masa lunga, cu multa galagie, cu glume, cu mancare multa, cu cearta: “nu mai manca, mai mama, asa mult, ca ti se face rau!”.

Nici vremurile nu mai sunt la fel, nici vremea nu mai e la fel… Vreau sa ninga de Craciun! Vreau sa nu mai existe posibilitatea de a impodobi un brad “ecologic” din plastic, la care, daca un glob nu sta prea bine nu-i nicio problema: asezam creanga mai jos sau mai sus, dupa gust! Vreau sa mananc sarmale si cozonac de casa! Vrea sa vina copiii pe ulita si sa strige aho, aho! Si sa se multumeasca cu bomboane si covrigi, sa nu vrea bani de Craciun ca nu-i Sorcova de Revelion!!

Vedeti voi, desi sunt trista ca nu ma mai pot simti bucuria fara griji de cand eram copil, sunt fericita ca mai am amintiri. Dar copiii de acum? Cum mai pot intelege ei “Iarna pe ulita”?