Vechea mea prietena

Cafea. Cand spui cafea simti cum nasul adulmeca, cum mintea zboara la boabe multe, la povesti alaturi de cei dragi. Foarte frumos este sentimentul cand mi se face dor de o cafea. Nu este vorba de oboseala, doar ca mi se face dor sa simt pe cineva drag langa mine.

Acum cateva zile un amic m-a intrebat daca beau cafea si dupa ce i-am raspuns, m-a rugat sa nu mai beau, fiindca sunt prea agitata. Am zambit si i-am spus ca beau cafea pentru momentul acela al zilei cand suntem doar eu si ceasca, doar noi doua, iar timpul se opreste.
E ca si cum te-ai intalni cu un bun prieten. In timpul asta poti povesti ce ai facut, iti poti planifica ziua, ii poti citi noutatile din revistele mondene, ultimele barfe si tot asa. Gasesc ca ceasca de cafea este pentru fiecare dintre noi mai mult decat un simplu obiect, este o prietena veche pe care o revezi cu aceeasi bucurie si emotie in orice moment al zilei.

Pauza de cafea este momentul in care te strangi langa cei dragi si povestile nu se mai termina. De cateva ori pe an merg la munte la niste prieteni, iar dupa fiecare masa de pranz urmeaza o cana mare de cafea cu lapte. Este lege, nu exista o dupa-amiaza altfel, totul capata gust, simti cum mancarea se aseaza, cum brusc devii mai usor si incepi sa vorbesti fara oprire. Cred ca de asta se spune ca o cafea te agita, iti da mai multa energie, poate ca nu este vorba de cafea, ci de tine, te simti altfel cand ai langa tine un prieten de nadejde.

Iar acum vin sarbatorile! E timpul pentru prietenii vechi si cei noi, alaturi de povestile ce ne duc pe taramuri magice.

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *