Scrisoare catre un prieten…
Asa mi-e dor de o prostieee…
Mi-e dor sa plecam la Amara si sa ajungem in Vama, mi-e dor sa imi povestesti tineretile tale in fata cortului la Sulina, mi-e dor sa imi canti “Padure nebuna” la chitara, mi-e dor de o criza de ras in fata oglinzii in timp ce ne spalam pe dinti, mi-e dor de o furtuna in 2 Mai cu Talibanu si prietenii lui dubiosi, mi-e dor sa iesim seara in oras si sa ne dam seama ca e 11 a.m. si noi jucam Scrabble acasa la niste necunoscuti, mi-e dor sa stam la Stuf pe furtuna arzand o lumanare cu scortisoara, mi-e dor sa bem bere cu sirop de grenadine in Sibiu, mi-e dor sa pierdem noptile incercand sa gasim un sens, mi-e dor sa ramanem incuiate pe afara si sa ne salveze un nene chel si dubios care sa ne invite la el sa facem noapte alba, mi-e dor sa scriem vorbe de duh pe ziduri , mi-e dor sa pictez la tine medalione cu “Radu e super/ Radu e naspa”, mi-e dor sa stai pe geam,sa fumezi si sa plangi ascultand “Five years”, mi-e dor sa imi povestesti a mia oara izbucnind in plans cum a murit Edith Piaf, mi-e dor sa planuim cat de simpla o sa fie viata cand o sa locuim impreuna, mi-e dor sa fim in taxi, sa ninga, si sa se auda “intr-o nu stiu care vara, intr-o nu stiu care seara…”, mi-e dor de conversatiile din baie, mi-e dor sa planuim cum o sa salvam lumea…
Nu imi place ca am crescut si nu mai stim sa visam.
Nu vreau sa devenim ca toti ceilalti.
Vreau inapoi vremurile astea, prietene!