Scrisoare catre un prieten…

Asa mi-e dor de o prostieee…

Mi-e dor sa plecam la Amara si sa ajungem in Vama, mi-e dor sa imi povestesti tineretile tale in fata cortului la Sulina, mi-e dor sa imi canti “Padure nebuna” la chitara, mi-e dor de o criza de ras in fata oglinzii in timp ce ne spalam pe dinti, mi-e dor de o furtuna in 2 Mai cu Talibanu si prietenii lui dubiosi, mi-e dor sa iesim seara in oras si sa ne dam seama ca e 11 a.m. si noi jucam Scrabble acasa la niste necunoscuti, mi-e dor sa stam la Stuf pe furtuna arzand o lumanare cu scortisoara, mi-e dor sa bem bere cu sirop de grenadine in Sibiu, mi-e dor sa pierdem noptile incercand sa gasim un sens, mi-e dor sa ramanem incuiate pe afara si sa ne salveze un nene chel si dubios care sa ne invite la el sa facem noapte alba, mi-e dor sa scriem vorbe de duh pe ziduri , mi-e dor sa pictez la tine medalione cu “Radu e super/ Radu e naspa”, mi-e dor sa stai pe geam,sa fumezi si sa plangi ascultand “Five years”, mi-e dor sa imi povestesti a mia oara izbucnind in plans cum a murit Edith Piaf, mi-e dor sa planuim cat de simpla o sa fie viata cand o sa locuim impreuna, mi-e dor sa fim in taxi, sa ninga, si sa se auda “intr-o nu stiu care vara, intr-o nu stiu care seara…”, mi-e dor de conversatiile din baie, mi-e dor sa planuim cum o sa salvam lumea…

Nu imi place ca am crescut si nu mai stim sa visam.

Nu vreau sa devenim ca toti ceilalti.

Vreau inapoi vremurile astea, prietene!

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *