Eram super îndrăgostit de HTC Desire HD când scriam postul ăsta anul trecut. Am avut atunci şi am şi acum la activ o gaşcă mare de vizionări “hands on”, “unpacking”, “testing” şi “comparing” + un număr de review-uri, toate cu subiect principal HTC Desire HD.

Admiraţia pentru acest telefon n-a scăzut cu nimic, în ultima vreme s-a accentuat mai abitir, însă până acum câteva săptămâni nu l-a avut niciun magazin specializat din Alba Iulia, ci se aducea doar pe comandă. Un fel de blind date, dacă ai fi fost “passionable” şi ţi l-ai fi cumpărat.

În urma campaniei Evomag în care m-am implicat şi am scris articolul ăsta, le-am propus o colaborare care să se materializeze în trimiterea unor produse în teste, despre care să scriu câte un articol-două pe blog. Au fost foarte deschişi, receptivi la propunere, am comunicat eficient şi profesionist. Toată stima.

Le-am cerut acum câteva zile în teste HTC Desire HD PDA cu GPS, dacă tot am rămas setat “passionable” pe această super unealtă smartphonică. Eram conştient că ridic standardul prea sus şi că mi s-ar putea propune altceva în teste, însă răspunsul afirmativ al Evomag a fost mai sus de standardul meu.

În fine, de două zile (numai după masă) l-am întors pe toate părţile, l-am admirat, l-am încercat şi mi-am făcut o părere. Nu sunt electronist de profesie şi nici specialist în tehnologia telefoanelor mobile, însă umblând de ceva vreme în freza lui Samsung Galaxy S, pot să-mi dau o părere despre HTC Desire HD în comparaţie cu Samsung Galaxy S, în primul rând, dar şi single focused.

Nu mai dau detaliile producătorului decât numai unde este cazul. Acestea se găsesc pe siturile celor care îl comercializează, la sectiunea “Caracteristici” ori “Specificaţii”.

– Sistemul de operare – Android 2.2.1 – are un update din decembrie 2010, 2.6.32.21-g1e30168. Samsung Galaxy S vine cu 2.1 Éclair, dar se poate updata foarte uşor şi foarte simplu, fără pierderea garanţiei, cu Samsung Kies.

– Interfaţa HTC Sense, care îmbunătăţeşte modul de captare, accesare şi gestionare  a conţinutului multimedia din telefon, trebuie comparată cu a telefoanelor de la acelaşi producător. Pentru mine a fost o primă experienţă HTC Sense: amazing.

– Memoria: 1,5 Gb internă + 8 Gb card micro SD. Telefoanele comandate prin Orange, Vodafone sau Cosmote vin fără cardul SD, deci numai cu 1,5 Gb memorie internă, spre deosebire de Samsung Galaxy, care vine cu 8 Gb integrat + plus slot care primeşte până la 32 de Gb.

– Procesorul – HTC Desire HD are unul dintre cele mai tari procesoare de pe piaţa smartphone-urilor (fără să-l băgăm în discuţie pe Nexus S) – Qualcomm Snapdragon QSD8255 de 1Gz, net superior Cortexului tot de 1 Gz al lui Galaxy.

– Memoria RAM –  768 MB + 1.5 GB (ROM) faţă de Galaxy care are “doar” 512, dar 2 Gb ROM. Procesorul şi RAM-ul fac ca pe HTC Desire HD să nu existe neam de lag. N-am întâlnit nicio întârziere pe el, darămite vreun blocaj. Nimic. Sistemul se mişcă impecabil de bine, faţă de Samsung Galaxy care chiar şi updatat la Froyo tot are o gaşcă de laguri.

– Ecranul lui HTC Desire HD este un TFT Touchscreen incomparabil mai slab decât Super Amoledul lui Samsung Galaxy S (16 mil. de culori inseamna mult + Gorilla Glass), insa mai mare cu 0,3 inch, doar de aceea este PDA. La acest punct câştigă de departe Samsung, vă spun sincer, este o mare diferenţă de culori şi luminozitate între Galaxy şi HD.

– Camera foto: din start, pentru telefoane, este un artificiu care se mulează doar pe preţ şi nu pe rentabilitate.  Orice aparat ieftinicios face poze mai bune decât un smartphone. HTC Desire HD are o cameră de 8 megapixeli, cu imagine la rezoluţie maximă de 3264 x 2448, faţă de cei 5 megapixeli ai lui Samsung Galaxy, cu o rezoluţie de 2592 x 1944. În ceea ce priveşte fotografierea în condiţii de lumină naturală, nu se vede nicio diferenta între cele doua camere. Eventual diferenţa se va vedea la descărcarea pe PC şi la mărimea fotografiei. HTC Desire HD are însă un blitz dublu LED care face fotografii decente în condiţii de luminozitate scăzută, fără să ne aşteptăm la minuni.

– Filmare calitate HD – ambele telefoane filmează la 720 de linii, adică format HD. Sunetul lui HTC Desire HD la flmare este destul de bun, de apreciat.

– Sunet – HTC Desire HD vine cu Dolby Mobile SRS Wow HD. Are un sunet excelent, mai ales pe căşti, însă nu mai bun decât al lui Samsung Galaxy S, care e mai îngrijit, mai rotund, mai bine lucrat, însă cu loc de îmbunătăţiri la artificiul 5 ch., care e cam ca pătrunjelul în zamă.

– Flash: HTC Desire HD vine cu Flash integrat în Froyo. Samsung are doar Flashlite, însă upgradarea la Froyo aduce cu sine Flash 10, updatabil la 10.1.

–  Ergonomie – HTC Desire HD este un telefon mare. PDA. Dacă îl putem compara cu lumea maşinilor, HTC Desire HD este un Jeep american cu motor de 4300 cm cubi. Samsung Galaxy ar fi un A6. I s-a reproşat lui HD că nu poate fi bine ţinut şi manevrat în mână: să ne înţelegem, acest telefon PDA nu e pentru femei, asta e clar. E pentru oameni cu mâini sănătoase, are 164 de grame (e foarte greu, sincer, dar îţi dă o puternică impresie că e o unealtă sănătoasă). Se manevrează cel mai bine cu două mâini, ca şi Samsungul. Butonul de aprindere ecran (pornire+oprire telefon) e amplasat în partea de sus, puţin cam deranjant, chiar şi pentru o mână mare. Butonul de Home de la Samsung, aşezat la centru-jos ca la iPhone, e mult mai practic. Butoanele de volum au aceeaşi amplasare lateral stanga, manevrabile cu degetul mare.

HTC Desire HD nu are niciun buton fizic, în afara celui de pornire-oprire şi volum. Are patru butoane touchscreen, care se pot seta să vibreze în timp ce sunt apăsate, o senzaţie mare şi interesantă ca şi telefonul: dacă la Samsung Galaxy atingerea lor redă o vibraţie de domnişoară, la Desire HD avem o vibraţie lungă şi sănătoasă, care se face bine auzită şi înţeleasă, parcă în ton cu viteza de mişcare a telefonului. În cuvinte mai de pe la ţară: ţi-i hasnă când le-apeşi.

– Carcasa – aluminiu sănătos + 3 bucăţi de plastic de calitate superioară: în jurul LED-ului, în partea de jos, unde acoperă slotul micro SD şi cartela telefonică şi în partea dreaptă, unde acoperă bateria. Se îmbină foarte bine, aşa că nu deranjează cu nimic. Arată puţin retro – ca nişte petece noi pe o haină tot nouă, însă mi se par de bun gust.

– Mufa USB de încărcare şi cea de handsfree sunt aşezate în partea de jos a telefonului. Ar fi putut fi puse în partea de sus, unde ar fi fost puţin mai practice, dar depinde de fiecare cu ce este obişnuit.

– Tastatura: foarte uşor de folosit, cu XT9. La acest capitol Swipe-ul de pe Samsung câştigă detaşat.

– Bateria: pe mine m-a surprins în mod plăcut bateria de le HTC Desire HD. Ştiu că se spune că este mult mai slabă decât a lui Samsung Galaxy (1250 vs. 1500 mAh), însă chiar mi se pare fiabilă. Le-am încărcat aseară pe amandouă şi, la această oră, au acelaşi nivel de descărcare. E clar că e mai slabă, având un amperaj mai mic, însă, cum v-am spus, mi se pare că a ţinut prea mult pentru un ecran atât de mare.

– Conectivitate: wireless-ul se conectează foarte uşor, detectează automat reţelele wireless şi este mai stabil decât cel de pe Samsung Galaxy.

– Alte funcţii de soft: GPS-ul care merge foarte bine, Car Kitul cu o interfaţa care fură ochii, HTC Sense Weather – bestial, mail, sincronizare, informaţii zilnice, calendar, memo zilnice, funcţia Places cu care găseşti restaurante, cafenele, benzinării etc. de proximitate, youtube integrat, twitter (mai slab decât TweetDeck, pe care îl recomand pentru Android), facebook, news, înregistrare voce, apelare vocală, căutare vocală, Quickoffice, Adobe Reader, posibilitatea de conectivitate la net a unui calculator prin telefon – access point. O aplicaţie foarte nostimă este flashlight-ul – o lanternă semi-virtuală cu trei puncte de intensitate a luminii produse de flash.

– Timp de pornire: HTC Desire HD este apt de lucru la 12 secunde de la apăsarea butonului de pornire. Samsung Galaxy ajunge pe la 45 de secunde, plus citirea cardurilor. O diferenţă majoră şi un punct mare în plus pentru HTC.

În concluzie, HTC Desire HD este un telefon business, cu o grămadă de facilităţi pentru oamenii conectaţi zi de zi la net, cu agende virtuale, care nu-şi permit să piardă timpul pentru că un telefon care a costat nişte bani frumoşi se mişcă în dorul lelii. Are tot ce-i trebuie, în plus poate fi folosit şi pe post de PDA, dar şi pe post de GPS, îndeplinind astfel 3 funcţii care-l scutesc pe deţinător să cheltuiască în plus pe alte gadgeturi.