Retrospectiva personala

Au mai ramas cateva zile din anul asta. Avand in vedere toate pregatirile pentru Revelion, se va termina atat de repede incat putem vorbi deja despre 2014 la trecut.

Ce-au insemnat pentru mine aceste 12 luni? Multe. La ora la care scriu aceste randuri, mijloacele mele de documentare sunt inexistente, asa ca e foarte probabil ca ordinea cronologica a urmatoarelor evenimente sa fie data peste cap. Imi cer scuze 🙂

Anul meu a debutat cu o excursie in Argentina si Uruguay. Recomand tuturor sa faca tot posibilul sa ajunga acolo. Buenos Aires e unul dintre acele orase care trebuie bifate. La intoarcere, pe aeroportul din Madrid, am aflat despre disparitia lui Heath Ledger. Din pacate, ca multi altii, i-am descoperit talentul dupa ce-a murit. Au urmat niste cursuri pregatitoare pentru o facultate la care nici n-am mai aplicat. M-au ajutat, totusi. Au reprezentat un fel de preview la ce inseamna viata de student in Romania. Fiind cat de cat implicat in domeniu, am decis sa urmaresc live premiile Oscar. Pauzele publicitare mult prea dese si oboseala m-au lovit si, evident, am adormit. Ca un cliseu bine venit, m-am trezit exact cand fratii Coen isi ridicau premiul pentru No Country For Old Men. M-am bucurat pentru ei si pentru victoria cinematografului in fata comercialului. A venit apoi summitul care a blocat Bucurestiul. Tin minte ca era inceputul lui aprilie si, din cauza adunarii mai-marilor lumii, clasa a 12a a luat o pauza de cateva zile. O ocazie buna de a vedea marea primavara. Ne-am suit in masina si ne-am petrecut summitul in Vama Veche. Pustiu, frig, dar placut. Am privit, deci, de la distanta marea dezamagire a romanilor pe 2014 – lipsa doamnei Carla Bruni de la intalnirea sefilor de stat. Nu-mi aduc aminte de alte evenimente prea importante petrecute in perioada aprilie-iunie. Probabil ca am incercat sa pun ceva grasime pe porcul rahitic ce urma sa fie sacrificat cu ocazia Bacalaureatului. Asadar, ultimele zile ale lui iunie si prima zi a B’estfestului m-au prins in febra examenelor. Au trecut mai usor decat ma asteptam. Detaliile sunt nesemnificative. B’estfestul, desi ma asteptam sa o faca, nu m-a dezamagit. Cu toate ca au fost putine formatii dintre favoritele mele, m-am simtit foarte bine, atmosfera generala fiind la inaltime. Pentru mine, highlighturile festivalului au fost Unkle, Manu Chao, Kaiser Chiefs si Manic Street Preachers. In timp ce in America campania electorala se apropia cat de cat de sfarsit, Obama adunand din ce in ce mai multi fani peste tot in lume, in Romania mea cele mai importante activitati erau concertele. Am bifat cam tot ce era important, atat ca show de stadion, cat si evenimente mai underground. Cel mai important a fost momentul Metallica, un vis mai vechi de-al meu. Din punct de vedere cinematografic, n-am ratat blockbusterele verii, in frunte, evident, cu The Dark Knight. Da, nu sunt special, fac parte din marea masa de fani ai ultimului Batman si consider ca reprezinta un etalon in ceea ce priveste filmele cu supereroi. M-am bucurat sa aflu ca bate record dupa record in box-office-ul american, iar acum sper ca va primi macar o nominalizare la Oscar pentru Cel Mai Bun Rol Secundar – The Joker. Vacanta m-a purtat din Vama (de data asta, plina de tot felul de indivizi care nu prea se potriveau peisajului, cu o atmosfera, totusi, obisnuita pentru acest satuc) pana in Creta. Recomand orasul Herssonissos tuturor celor care vor, dintr-un motiv sau altul, sa-si tortureze ficatul, sa danseze pana dimineata si sa petreaca „like there’s no tomorrow!”. Bomba mediatica a anului 2014, oficializarea relatiei Radulescu-Otil m-a gasit in avionul spre Londra. Toamna a venit si m-a trimis sa-mi incep studentia in Anglia. O experienta noua, din care n-am decat de castigat. Mai multe despre asta intr-un text viitor… poate. Cred ca trebuie amintita si moartea, la mijlocul lui septembrie, a claparului formatiei Pink Floyd, Richard Wright. Alegerile din Statele Unite au adus un rezultat asteptat de multi, dar neasteptat de catre istorie. Barack Obama a invins si acuma asteapta sa preia stafeta de la Bush Jr., presiunea pe noul presedinte fiind imensa. In octombrie mi-am vazut live alt idol, de data asta din domeniul comediei – Eddie Izzard. Reactiile pot fi citite p-aici, pe undeva. Pe scurt, mi-a placut. Mult. Din pacate, alegerile din Romania au aratat inca o data diferenta dintre noi si Occident. Interesul a fost cat se poate de scazut, iar rezultatul a readus in Guvern partidul garantat de Pr. Prof. Acad. Dr. Vanghelie Marian. Asa cum bine remarca Artanu’, „totul e minunat”.

Eu voi incheia anul 2014 in Cracovia, daca voi reusi, in cele din urma, sa ajung acolo, greva feroviara din Ungaria nefiindu-mi deloc de folos. Intamplarea face ca debutul lui 2015 sa ma prinda tot acolo, bucurandu-ma, sper, de zapada de origine poloneza.

Ce astept de la acest an? In afara de The Cure, Coldplay si incheierea primului an universitar, nimic. Sper sa ma surprinda, asa cum a reusit frate-su mai mic.

Sarbatori fericite tuturor si un An Nou plin de toate cele necesare supravietuirii in vremuri de criza!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *