Se pare ca am fost foarte dur in legatura cu revista la care colegii mei platesc in rate. Nu ca n-ar fi subiect de gluma, de mila sau alte sentimente dubioase. Unii au dat jos 3 kilograme pana au facut revista asta si trebuie apreciat efortul depus. Apoi, ar fi si faptul ca isi pun sperante in revista asta. Chestia asta ma framanta, pentru ca intuiesc despre ce sperante e vorba…

E faptul ca le-a fost intiparita ideea ca revista asta ii va ajuta la dosarul pentru facultate, mai ales daca merg in strainatate, vezi doamne. Probabil ca sunt eu prost, dar nu cred ca un strain si-ar da mucii pe o revista redactata in limba romana in care numele lui Xulescu apare pe o pagina oarecare. Nici macar romanii n-ar face asta. Din punctul meu de vedere, revistele astea doar ar ingreuna putin dosarul (lucru inutil cand cititorul vede ce “atarna greu la cantar”), nimic mai mult. Cand am cerut un exemplu concret toti s-au fastacit, s-au scarpinat in cap si au revenit la START: “nu stiu, te ajuta la dosar.” Poate ca gresesc, poate ca vreunul din ei va da la Jurnalism si da bine articolul sau cu “Stiati ca…?” adunate de pe net.

Ma ajuta la fel de mult cum m-au ajutat si diplomele de la Cangurul lingvist pentru admiterea la liceu. Ar trebui sa le pun si la dosarul pentru facultate, poate cineva o sa fie impresionat ca pe clasa a VI-a am obtinut locul I la “cangur.”