Cu totii o puteti recunoaste pe “tanara” mam(a)ica din imagine, impreuna cu fiica ei, perfect sanatoasa (cica), desi arata ca un copil care sufera de sindromul Down.

In alta ordine de idei, Eliza a fost trimisa in clasa I de la varsta de 5 ani. Superb. Asa mama, asa fiica: inteligenta si harul de a pasi in fabuloasa lume a invatamantului se mostenesc. Probabil ca doamna Iliescu doreste s-o faca pe aia mica sa aiba diploma de Harvard cat mai repede, ca doar nu mai are mult pana sa dea coltul si trebuie s-o vada implinita profesional.

Acum la modul cel mai serios, chestia asta cu nasterea e cea mai proasta decizie pe care am intalnit-o in viata mea (in afara de deciziile guvernului de pana acum). Fetita asta e clar stanjenita de faptul ca are o mama sclerozata si care arata ca un mort cu coada flocoasa in varful capului. Si sa vedeti ce tam-tam o sa mai fie dupa moartea batranei: toata presa o sa vuiasca cu stiri de genul “Tragedie nationala: un biet copil a ramas fara mama”, de parca nu mai sunt atatea cazuri pe lume in care se intampla chestia asta. Si sa fiu sincera, eu n-o s-o regret. Nu ca mi-ar pasa prea mult de oamenii pe care nu-i cunosc, dar de doamna Iliescovici n-o sa ma doara nici in cur.

O zi din viata Elizei Iliescu:

07:00 – M-am trezit speriata, o mumie tragea de mine si nu ma lasa sa mai dorm. Am crezut ca este un cosmar. Era doar mama.

08:00 – Am ajuns la scoala. Vreau sa fug cat mai repede in clasa, ca sa nu vina hoasca cu mine.

08:05 – Prea tarziu. Copiii rad de mine si spun ca sunt insotita de fantoma din Scooby-Doo.

12:00 – Am scapat de scoala. Ce as manca o ciocolata…

13:00 – La dracu cu ciocolata… Mama imi da supa, ca ea doar asta poate manca. Si aia e fara legume, doar zeama, ca sa poata inghiti fara sa roada.

14:00 – Vreau sa ma uit la desene, dar nenorocita de baba ma pune sa fac temele, plus 130-140 de exercitii suplimentare, ca ea e invatatoare si cica trebuie sa ajung ca ea.

19:00 – Am terminat temele. Imi sangereaza degetele. Imi iau un servetel, dar mama mi-l arunca la gunoi, spunand ca sunt un super-copil si ca nu am nevoie de unul.

20:00 – Mama ma pune sa fac baita. Eu nu vreau, ca m-am saturat de pieile care imi atarna pe spate in timp ce ma spala…

21:00 – Mama imi spune ca trebuie sa fac alte exercitii, de data asta pentru un consurs national. Iar nu-mi da servetele…

23:00 – Ii cer mamei o pastila. Spune ca nu-mi da, ca eu sunt un super-copil si ii mostenesc carecterele excelente de imunitate. Ma culc cu dureri de cap langa aceeasi mumie.