BV! E Bravo pentru Brasov, pentru acest Kronstad, orasul prin care au trecut milioane de pasi, unii au ramas, altii s-au indragostit, multi au plecat dar mereu revin. Nu trebuie sa te nasti in Brasov ca sa recunosti ca este unul dintre cele mai frumoase orase din Romania. De ce? Pentru ca pare si este mai curat, respira la poalele Tampei si adorme ocrotit de Biserica Neagra, care seamna in lumina lunii, la un nivel mai mic, cu Domul lui Stefan din Viena.

Nu poti ramane indolent la farmecul stradutelor inguste ale Orasului Stalin, nu poti sa nu te bucuri copilareste cand fugi dintr-un capat in altul pe Strada Sforii. Poate ca, o cafea la Brasov in pub-uri cu oameni  si muzica de calitate, e cea mai reusita escapada pentru sfarsitul saptamanii. La lasarea serii, atunci cand frigul e deja stapan peste tinutul brasovean, te infofolesti bine si iei troilebuzul pana in Livada. Cobori si urmezi cursul firav al Spurcatei, pe langa zidurile grele ale bastionului Graft, printr-un intuneric care nu-ti provoaca frica, ci doar te incita. Te incita sa pasesti peste micul pod de lemn, sa urci treptele alunecoase, mari si obositoare pana suuuus. Sus unde iti recuperezi sufletul la Turnul Alb, tragi lacom aer in piept, dorind sa-l iei cu tine la pachet pentru cand te-oi intoarce in virusul din capitala. E pur si simplu frumos sa privesti orasul de sus, sa simti istoria mai aproape, esapamentele tot mai departe si vantul care-ti raneste nemilos narile. Si asta e doar unul dintre multele locuri frumoase din acest oras. Si nu ma gandesc la Piata Sfatului, la Republicii sau la zecile de baruri care impanzesc centrului Kronstadului. Orasul vibreaza prin stradutele inguste pe care devine o placere sa te plimbi chiar si cu masina, sa conduci curajos atat de aproape de ziduri si fara cale de intoarcere.

Daca esti profesor, scriitor sau pur si simplu un iubitor de istorie, ti se umple inima de bucurie sa pasesti si tu, atent si curios, in Prima Scoala Romaneasca. Cateva bancute de lemn de acum cinci sute de ani asezate cuminte intr-o camera mai mica decat baia unora din ziua de azi, mirosul intepator al cartilor si manuscriselor vechi, icoane pictate acum secole si piesa de rezistenta: tiparnita lui Coresi ii dau magie acestei casute cu doar sase incaperi mici. Incaperi cu mai multa istorie si cultura decat tot cartierul de viloaie din Primaverii.

Periplul prin orasul de la veghea Tampei nu se incheie aici, ar putea continua pe pagini intregi, rescris de zeci de oameni care gasesc satisfactie si bucurie in fiecare colt al Brasovului. Despre oameni, la fel ca peste tot, doar ca putin mai buni. BV, te iubesc!