In septembrie 2014, cu putin timp inainte ca noul album Oasis sa scoata capul in lume, englezii au filmat un documentar cel putin interesant. Trei dintre membrii trupei (Liam Gallagher, Andy Bell si Gem Archer) s-au dus la New York, au adunat o gramada de muzicanti de strada intr-o imensa sala de repetitii si i-au invatat pe acestia sa cante trei melodii de pe Dig Out Your Soul, albumul ce urma sa se lanseze. Totul a fost filmat si transformat intr-un fel de documentar de 18 minute de catre fratii Emmet si Brandon Malloy, doi apreciati regizori de videoclipuri. Dig Out Your Soul In The Streets a fost urcat pe pagina de MySpace a formatiei si reprezinta primul film HD aparut pe acest site.

Stralucita idee de promovare. Documentarul e interesant fie si numai pentru a-l vedea si auzi pe Liam cum vorbeste despre vechile (in special Wonderwall) si noile melodii Oasis. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost, insa, “comunitatea” formata din toti acei muzicanti. In general, muzicantii stradali au cel mai numeros public din lume, iar cei din New York sunt renumiti pentru varietatea si valoarea lor. Am fost surprins sa aflu ca toti sunt organizati si ajutati de Metropolitan Transportation Authority, institutia care controleaza tot ce inseamna transport public in New York. MTA le-a permis muzicienilor sa cante legal in statiile de metrou si a demarat, in 1987, un program numit Music Under New York. Genurile pe care acestia le abordeaza sunt cat se poate de diverse, rezultand o muzica foarte eclectica. Acum imi doresc si mai mult sa merg in New York, sunt convins ca o plimbare prin cateva statii de metrou tine loc de cateva concerte bune in Romania. Multe dintre formatiile pe care le-am vazut in cele 18 minute ale documentarului Dig Out Your Soul In The Streets sunt peste marea masa a muzicienilor cu pretentii de la noi.

Si asa ajung si unde voiam. E mare pacat ca nimeni nu face nimic in legatura cu muzicantii stradali autohtoni. Ba nu, gresesc, fac ceva. Ii gonesc. Sunt foarte multi oameni talentati care canta in statiile de metrou bucurestene. Mi s-a intamplat de cateva ori sa las sa treaca vreo doua metrouri, numai ca sa stau sa mai ascult cateva melodii. Sigur, nu inseamna ca oricine are o chitara in mana si zdrangane pe peron merita ascultat, dar nu sunt deloc putini cei cu adevarat talentati. Cred ca un program asemanator cu cel din New York ar fi o idee foarte buna. Sunt convins ca s-ar gasi destui muzicieni care sa-si incerce norocul in statiile de metrou. Cele aproximativ opt minute petrecute pe peron ar fi mult placute, sunt sigur. Asta ca sa nu mai zic cat de bine s-ar potrivi o strada a street-performerilor, undeva in Centrul Vechi (evident, unul utopic, nu cel aflat in vesnica restaurare). Asa ca haideti, domnule primar, mai amanati un pic autostrada viitorului si “coborati muzica in strada”!