nu mama mea, ci mama colegei de cameră. A venit azi pe la noi și… cât noi am fost plecate, dânsa a făcut curat. Știu că nu e cea mai curată cameră din cămin ( și aici nu e doar vina mea 😉 ) dar chiar m-am simțit jignită de chestia asta. Adică… să vină altcineva să-mi aranjeze lucrurile?! În absență?! M-a deranjat că a încurcat locurile, că a pus la mine toate chestiile aruncate.

Și culmea, eu nu aveam nimic aruncat, de obicei le țin pe parcela mea, în propriul pat!!! De parcă s-a uitat un pic li mine ș-a zis asta e aia care-și aruncă lucrurile, se vede după cum și-a dat cu fond de ten dimineața la 9.

singura chestie de care pot fi eu acuzată este că nu-mi spăl vasele IMEDIAT după ce mănânc. îmi trebuie puțin timp să mi se așeze. dar le spăl apoi. Și mai pot fi acuzată că uneori n-am chef să fac curat, că m-am săturat să fiu singura care o face! Pur și simplu refuz să (mai) fiu luată de proastă.

Ilana, maniacă a curățeniei, a ordinii și a intimității (fie ea de orice fel) resimte ca pe un never-ending coșmar faptul că trebuie să împartă camera și chestiile cu cineva … care nici măcar nu le spală/pune la loc… Dar încerc… pe bune că încerc. Și încerc să ajung la un compromis…și asta duce la ceartă, pentru că subtilitățile am văzut că nu prind… Nu vrei de vorbă bună, atunci de vorbă rea. Și nu văd ce-i așa rău în poate ai vrea să-ți speli cana, că e așa de 3 zile și mâncarea ta din frigider a prins mucegai…
Uf, trebuia să mă descarc, rămâne între noi, ok?!