Give me a riot!

Am vazut de curand atat Milk, cat si documentarul Woodstock si ambele mi-au lasat senzatia ca in viata noastra, astia de 25-30 de ani cu slujbe oarecum bine platite, lipseste ceva foarte important: atitudinea. Si nu vorbesc doar despre existenta unei idei, ci si despre placerea dezbaterii, a polemicii, sau, si mai mult, atunci cand e cazul, manifestarea pozitiei, dorinta de a schimba ceva.

Aceasta lipsa de interes este atat de des intalnita in zilele noastre pentru ca totul graviteaza in jurul jobului, nu reusim sa ne detasam si sa avem si alte preocupari in afara domeniului de activitate. Nu vorbesc despre simple activitati, hobby-uri, chiar daca este trist sa observi ca nimeni nu mai picteaza, croseteaza sau repara un aparat de radio vechi pentru placerea de a-l reasambla piesa cu piesa (acum nu mai observam decat fata practica a lucrurilor si preferam sa cumparam unul nou). Spun doar ca nimeni nu-si mai rezerva timp sa gandeasca, ducem lipsa acuta de luari de pozitie.

Multi vor acuza viata din ce in ce mai grea, se vor apara spunand ca muncim mult mai mult si cand oare sa mai avem timp si pentru „meditatie”? Intre un semafor si un status? Insa si in anii ’70 oamenii aveau slujbe pe care le faceau cu mai multa sau mai putina placere, pentru care uneori urau sa se trezeasca dimineata, insa aveau si alte preocupari. Si poate fix aceste preocupari si flux de idei ii ajutau sa fie multumiti si sa nu faca o criza la 30-35 de ani cand am auzit ca din ce in ce mai multi tineri realizeaza ca nu sunt fericiti, nu se simt impliniti si isi acorda un an sabatic pentru a se analiza.

In schimb, noi continuam sa ne plangem zilnic de programul si ritmul de lucru, tanjind dupa un weekend in care sa ne petrecem timpul fie la un party sau intr-un club, socializand prin discutii tot despre…? Ati ghicit! Job! Asta daca nu alegem sa ne facem praf rapid pentru a uita de noi pana luni. Din pacate ne lipseste conflictul de opinii care te tine treaz la o petrecere pana la 5 dimineata, in bucatarie, cu un pahar de vin in fata si o scrumiera plina pe masa. Iar ca sa ne mai calmam impulsurile revolutionare din cand in cand, semnam o petitie online si gata, am luat o pozitie.

Regret ca am ajuns atat de ocupati cu viata, incat am uitat s-o mai si traim. Vorba lui Lennon life is what happens while you were busy making other plans.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *