Am intalnit in diverse carti, articole, prelegeri si nepretuite cugetari blogg-iste ideea potrivit careia omul nu poate trai fara zambet. Este, se pare, o chestiune de importanta capitala pentru noi, oamenii, sa zambim si sa ni se zambeasca. Cei mai multi dintre noi stiu deja faptul ca occidentalii sunt niste oameni relaxati si-ti zambesc la tot pasul. Sunt fericiti. Daca vrem sa ne fie bine si noua, e simplu, trebuie sa zambim mai mult. Pentru cei care cred ca succesiunea ar trebui sa fie inversa (zambesti pentru ca te simti bine), aflati ca sunteti in urma cu ultimele descoperiri ale cercetatorilor de oriunde ar fi ei. Ce mai, zambetul are calitati terapeutice si se pare ca grecii (sau romanii sau maiasii) stiau asta inca din antichitate (spun aceiasi cercetatori). Eu cred in rezultatele acestor experimente/studii/cercetari, desi nu le-am aprofundat. Cred orbeste. Nu vreau sa mi se demonstreze ca ar fi adevarate. Cred.

Asemeni occidentalilor, sunt si eu un om foarte fericit, zambesc si mi se zambeste. Nu as putea trai fara sa mi se zambeasca. Cand merg la magazin sa cumpar tigari (chiar singura mea placere), experienta ar fi mult mai trista daca vanzatoarea nu mi-ar tranti un zambet larg dupa familiarul “ce va dau domnu’?”. Sau cand platesc rata, nici nu pot sa-mi inchipui cat de searbada ar fi ziua de intai a fiecarei luni daca cu ocazia incasarii de catre angajata bancii a ratei rezonabile pe care o platesc, acesta nu mi-ar aparea de cealalta parte a ghiseului cu un zambet generos (ma incapatanez sa cred ca zambetul este “din partea casei”  si nu a contribuit la stabilirea nivelului ratei). Unul din zambetele mele preferate este cel corporatist. Nu stiti ce este un zambet corporatist? Poate corporate? Nu? Atunci sinteti mult mai saraci decat va puteti inchipui. Este acel zambet care te face sa mergi mai departe (keep walking – keep smiling – keep dreaming). Este zambetul ce se invata intr-o multinationala, banca, PR Agency, advertising agency si altele (pe unde ne-a purtat pe fiecare soarta si site-ul de recrutare). Este zambetul care urmeaza dupa refuzul sefului de a-ti mari salariul pentru ca esti suficient de motivat dpdv profesional, este zambetul oamenilor care se simt datori sa o faca pentru ca porti un costum, este zambetul colegului care nu raspunde niciodata la mail-urile tale (sau ale altora) si a celui care isi incheie mail-urile in genul “keep in touch, Yours sincerely, Bujor Smilica”.
N-as fi vrut sa-l aduc in discutie, insa cel mai eficient zambet este cel politicienesc. Sa nu uitam ca societatea noastra este patronata de un om care zambeste. Probabil ca zambetul presedintelui este cel mai faimos si eficient brand prezidential. Zambetul politicienesc ne ajuta sa credem ca ne este bine. Spre exemplu, cand ajungi seara acasa surmenat si obosit, avand sperantele pierdute, este suficient sa te uiti la un talk-show politic in care cineva iti va spune ca o duci foarte bine, ca traiesti in cea mai prospera economie si prin urmare (desi tu ai impresia ca esti sarac asfalt) iti merge grozav. In mod normal nu te-ai lasa convins, insa zambetul dinainte, din timpul si de dupa alegatie, te convinge. Lasi deoparte suparari, frustrari, impresiile miselesti ale realitatii in care traiesti, ce vor sa te induca in eroare.

Imi pare rau ca nu va pot da mai multe exemple pentru care zambetul este extrem de important, insa va provoc la un exercitiu de imaginatie, incercati sa va imaginati o zi din viata voastra fara zambetele mentionate mai sus. Ei? Cum e? (Mult mai bine nu? Nu tu tigari, nu tu rata, nu tu job, nu tu plictiseala in fata tv-ului) Va sfatuiesc sincer sa zambiti si sa primiti recunoscatori zambetele ce va sint adresate. As fi mult mai fericit sa aud ca ati facut o regula din a zambi in fiecare zi de cel putin 10 ori (conform studiului). Si pentru ca imi doresc ca zambitul sa devina o regula, ma voi sacrifica eu pe post de exceptie, in consecinta va rog sa nu-mi zambiti pentru ca nu veti fi rasplatiti la fel. Trebuie sa rezist ca exceptie, de dragul regulii.

Al vostru sincer!

🙂