Fericirea – partea a II-a

Pentru Seligman, „emotii pozitive” se refera la experienta emotiilor placute in ceea ce priveste trecutul, prezentul si viitorul nostru si este marcata de experienta starilor generale pozitive in aceste domenii. „Angajamentul” denota ideea de curgere, o stare de spirit in care suntem atat de ingrijiti in sarcina la indemana, acel timp se opreste aparent. In cele din urma, „intelesul” se refera la ideea de a fi conectat la o cauza mai mare decat pe sine. Conform acestui punct de vedere al fericirii, adevarata bunastare consta dintr-o combinatie a fiecaruia dintre aceste trei componente, cu un sens sau scopului care serveste ca una dintre cele mai importante chei de a fi fericiti.

Seligman a extins aceasta definitie a fericirii astfel incat sa includa doua componente suplimentare la cele trei prezentate mai sus: relatii si realizari. Reflectand acestea, conceptualizarea actualizata a bunastarii de catre Seligman poate fi amintita de acronimul PERMA, care denota urmatoarele cinci elemente:

+ Emotii pozitive
+ Angajament
+ Relatii
+ Semnificatie
+ Realizari

Un alt cercetator proeminent in domeniul psihologiei pozitive, Sonja Lyubomirsky, a descris fericirea ca fiind „experienta a bucuriei, multumirii sau bunastarii pozitive, combinata cu simtul vietii cuiva bun, semnificativ sau valoros”. Ca si in cazul lui Seligman definirea fericirii, aceasta subliniaza prea multe straturi de fericire si bunastare. Mai degraba decat constand doar in emotii placute si trecatoare, adevarata fericire in viata include si un sentiment mai profund al sensului, satisfactia cu viata si scopul persoanei.