Eseu apolitic

Sunt, iata, cateva luni de cand am abandonat total contactul cu fenomenul politic. Nu ca m-as fi ocupat prea intens de asta mai ‘nainte, dar citeam stirile din ziare, urmaream talk-show-uri la TV, participam, sufeream, ma bucuram, votam. Toate sunt acum de domeniul trecutului si simt ca nu vor reveni prea curand in viata mea.

Inca stiu cum ii cheama pe presedintele tarii, pe primul ministru, pe vreo doi-trei sefi de partide, pe inca cativa. Cred cu sinceritate ca acestea sunt niste cunostinte inutile si mi-e ciuda pe mine ca mi-a fost dificil sa retin – spre exemplu – numele patrunzatorului ganditor Nassim Nicholas Taleb ; locul din mintea mea, destinat numelui scepticului libanez era ocupat de te-miri-ce nume de politician roman ori strain. Rau, rau, rau mai era ! Nu stiam (dar simteam, precum animalele) ca un izvor constant de apasare, negura si amar era pentru mine discursul si amalgamul politic.

Asa ca am facut schimbarea, nu mi-a fost greu deloc si sunt foarte bucuros ca am facut-o. Calitatea vietii mele a crescut cu ceva, cu destul chiar.

Resping (abrupt, fara tact) orice conversatie pe teme politice, nu citesc astfel de stiri in presa, talk-show-urile nu-si mai gasesc demult drumul spre casa mea. Si, deopotriva, nu mai merg la vot. Stiu ca unii dintre voi ma vor condamna pentru asta, iar parerea acestora nu mi-e indiferenta. O sa ma apar spunandu-le ca traiesc civilizat, nu fac rau nimanui – ba chiar incerc sa fac bine oamenilor si animalelor – si-mi platesc cu sfintenie impozitele.

Nu (mai) sunt suparat pe politicieni, de fapt nu-i stiu, nu mai stiu de ei, au incetat sa mai faca parte din viata mea. Va rog sa nu credeti ca ei imi influenteaza totusi viata mai departe, in ciuda ignorarii mele. Nu e asa ! Incerc sa realizez ideea, hai sa-i spunem filozofica (cam pretentios), ca viata mea este ceea ce construiesc si gandesc eu, in mediul acceptat si dorit de mine, nu si in cel pe care il ignor. Cred ca si pentru voi e la fel, sau poate fi, de faceti un mic efort de interpretare.

Acum, cand recitesc ce-am scris aici, sunt surprins ca n-am facut nici un efort spre a pastra un ton echilibrat, neutru, lipsit de pasiune. Acum 6 luni n-as fi scris asa ; m-as fi amarat, m-as fi indignat, cuvinte precum catastrofa, hotie, impostura, etc, etc, ar fi zburdat stresant printre randuri. Nu mai e cazul ! E minunat sa fii apolitic ! Pana intr-atat, incat risc si un aforism (s-ar putea sa nu fie al meu, sa-l fi citit undeva intr-o alta forma, asimilandu-l pe nestiute, stiti cum e), risc spuneam : Politicul nu poate fi inghitit decat atunci cand se transforma iremediabil in istorie !

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *