Se prabuseste timpul peste noi la fiecare patru ani, atunci cand suntem chemati cu surle si trambite la urne, ca sa ne alegem liderii. Alegandu-i, le dam sansa de a se imbogati in patru ani, astfel incat la urmatoarele alegeri sa aiba, saracii, bani pentru o alta campanie in care ne vor servi marinimosi cu aceleasi promisiuni mincinoase, pe care le vom crede, normal, ca romanul este optimist. Printre cei mai optimisti europeni.

Cineva spunea ca politicienii isi aduc aminte ca Romania este o tara democrata doar inainte de alegeri. Dupa ce se vad numiti in functiile dorite, ne spun cu dezinvoltura “noapte buna” si se gudura pe langa cei mai mari pentru a-si primi rasplata cuvenita. Cei multi sunt uitati din nou, problemele sociale revin, pentru ca nu au fost rezolvate niciodata, iar banii tarii se evapora intr-o autostrada care, de fapt, nu exista.  Cu ce inima mergi la vot, cand premierul tarii declara ca este multumit cu construirea a 5 kilometri de autostrada, cand trebuiau terminati mult mai multi? Cum mai poti crede in clasa politica cand se formeaza coalitii cu detractori ai tarii, nostalgici inainte de Trianon si dusmani inversunati ai Marii Uniri de la 1918? Doar pentru ca au nevoie de o majoritate a voturilor. Vand tara pe-un pumn de voturi. Cum ii vom mai suporta inca patru ani?

Vom ramane la fel. Adica nu, vom cadea si mai jos. Cand am inceput si noi sa ne apropiem de Europa, o aflam rece, inerta, lovita de criza, cu gatul sub secure. Cand am inceput sa simtim adevarata civilizatie pe propia piele, tabacita de bubele comunismului, ne vedem singuri, goi, rataciti si dezamagiti. Ca un copil sarac caruia i s-a promis un tort de ziua lui, iar in loc a primit o jumatate de paine.  Criza ne-a lovit in moalele capului. De unde sa dam capsunarilor salarii de 600 de euro? Ce vom face cu ei cand se vor intoarce inapoi? Unde se vor angaja? Cu ce vor trai?

Sa speram ca cei pe care i-am ales se vor trezi inainte sa ne trimita bezele din fotoliile parlamentare si sa ne spuna cu cinism: “Noapte buna, Romania”.