Nu pot trai fara mine. Cand am incercat sa o fac, m-ai uitat toata. Inchisa intre maluri. Cu linistea crustata de spinari incovoiate. Ce gem triste si abandonate, in concubinaj cu ciomegele unui pasaj frant. Nu pot trai fara mine.

Pentru ca habar n-ai sa ma iei de la capat. Sa ma repari. M-ai vaccina cu virusul schimbarii, ca tu sa ramai alaturi de tine. Sa nu atarn ca o bila neagra, de inghititura unui gat inflamat. Nu pot trai fara mine. Atunci cand tu decizi sa unesti distanta cu vremea, eu sudez asteptarea cu nimicuri. Preventiv, devin toxica, fara sa sorb otravuri. Judec stapanii de pe pamant, strang oase de dor, arestez puterile nelegiuitilor, impozitez dovezi ca inca existi.

Nu pot trai fara mine. Incerc fara ce deja ti-am dat, dar straduinta mi-e imperfecta. N-am dota, nici stofa. Nici macar un ventilator amabil care sa usuie praful ce-ti ramane-n urma. Nu pot trai fara mine.

In oricata sarma ghimpata m-as inveli zambind, la bratul tau as fi o anecdota. O ultima carte de joc, canonita sa respire intre picioarele stranse de trisor. Nu pot trai fara mine. Desi as vrea sa ma donez valului, infulecat de marea zorita.

Dar daca m-as inhama sa dau o fuga pan’ la tine-n suflet, ai profita. Sa te incui mult prea devreme, sa taci ca un lacat. Nu pot trai fara mine. Ambitia asta-mi mai prisoseste. Cand tu esti martorul propriului refuz. Cand tii piept oricarei mangaieri. Cand inabusi orice dulce demaraj. Nu pot trai fara mine. Fiindca in lipsa ta, doar eu imi mai raman.