Nu am mers la vot. Si nici nu o sa mai merg prea curand. As fi mers la vot, daca exista acel vot alb pe bune, adica acea casuta goala in care sa-mi pun stampila. Sunt prea paranoic pentru a-mi fi lasat buletinul nestampilat. Dar nu despre asta vreau sa scriu aici.

Ma gandesc la cei care au votat totusi. Ma gandesc la cei care au votat cu PSD, al caror vot cred ca a fost in principal un vot anti-PDL si Basescu. Sau pur si simplu un vot de incredere pentru Iliescu si gasca, nezdruncinata de nimic din ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani. Ma gandesc apoi la cei care au votat PDL. Ei au de ani de zile ca dusman oficial pe Iliescu si gasca lui, adica PSD. Votul lor a insemnat in primul rand un vot anti PSD. De altfel, si campaniile electorale ale celor doua grupuri au fost in primul rand de contre unii impotriva altora.

Reamintiti-va seria de panouri cu ei cu ei si noi cu voi si voi cu ei si noi cu ei, din care nu mai intelegeai nimic, dar care acum devin mult mai clare. Sunt ei cu ei atat. Daca as fi votat oricare din variantele de mai sus, azi m-as simti tradat. M-as simti cel mai mare prost de pe planeta. As simti ca mi-au cersit votul, l-au obtinut, iar apoi s-au cacat pe el. Si s-au aliat cu dusmanul principal, cel impotriva caruia am votat. E suprema dovada ca ei sunt in lumea lor si noi intr-a noastra. Si ca ei sunt unii si aceeasi, indiferent de ce culoare au fularele lor de campanie. Daca as fi votat, m-as simti ca un… votant! Cuvantul asta la noi, in Romania, ar trebui sa dobandeasca in scurt timp un alt sens. Peiorativ. Ceva de genul: votant sa fii, noroc sa ai. Te uiti ca votantu’ la poarta noua. Ba, tu ma crezi… votant? Culmea e ca, desi nu am votat, tot ca un votant ma simt si eu.