Despre furt în online. Inepţii
Stiţi ce nu înţeleg eu în blogosferă? Faptul că se vehiculează atât de mult noţiunea de “furt” , de imoralitate (cam forţat termenul), de lipsă de etică şi principii în mediul online.
De ce vrem moralitate în blogosferă? Fiecare îşi expune propriile idei decente, pertinente, originale sau din secţiunea opusă acestor calităţi şi încearcă să exprime o părere personală despre un lucru/ eveniment/ sentiment. Marea majoritate din aceste chestiuni au fost fie expuse şi tratate deja de alţii (inclusiv acest subiect), fie reîncălzite cu câteva fraze bine sau prost îmbrăcate într-un text desuet sau cât de cât original.
Şi totuşi, de ce unii descoperă (stupefiaţi sau resemnaţi) că le sunt furate ideile, frazele sau, uneori, blocuri întregi de texte ori chiar articole deja publicate, dând pe faţă cu duritate sau cu demnitate refularea celor care cred, dar nu pot scrie/ exprima mai mult decât le permite un vocabular construit din fraze celebre, împrumutate din hiturile lui Guţă sau Florin Salam. C-atâta pot.
Sunt aproape convins ca 90% dintre românii care au blog ştiu ce înseamnă un torrent. Iar din aceşti 90% care ştiu, 80% ştiu sigur că utorent sau bittorrent nu se folosesc la destupat sticle de sicola sau la curăţat pepenii de ţepi. Nu prea vad care e diferenţa dintre furtul de pe bloguri şi furtul de pe torrente, încălcând nişte fictive drepturi de autor şi ignorând o lege atât de subversivă, încât se pierde în propriul suc legislativ, împuţit de retardul celor care au creat-o.
Ori dacă se fura filme, documentare, cărţi, se multiplică eventuale conţinuturi protejate bine de anumite legi şi se încalcă atâtea drepturi intelectuale, de ce să ne mai facem probleme că se fură (din) conţinutul unui blog, ce nu întruneşte toate calităţile decenţei onlainice nici dacă ar fi evaluat cu stetoscopul? Şi cine reprezintă o autoritate în acest domeniu? Zoso?Arhi? Buddha? Legile statului român? Ori bunul simţ pe care-l mai regăsim din când în când în curtea unor oameni cu scaun la cap, chiar dacă majoritatea bloggerilor sunt puternici numai când au degetele lipite pe tastatură?
Andrei îmi spune de foarte multe ori, dezamăgit, ce-i drept, că multe lucruri pe care le expunea pe blog acum câţiva ani, apar abia acum pe platformele unora dintre bloggerii mari. Ceea ce-i descalifică într-un fel. Îl contrazic de fiecare dată, pentru că am impresia că internetul şi mediul online se află încă la stadiul de junglă amazoniană, în mijlocul căreia, dacă s-ar impune legi, i s-ar distruge toată flora, fauna şi i-ar fi tăiate şi aripile. Deocamdată e bine aşa, pentru că orice lege aplicată în acest sens ar sugruma intelectul unor oameni care şi-au format inteligenţa la şcoală, iar nu din cărţile de pocker.
Oare cum ar suna celebrul segment de operetă: Bloggeraş, nu mai ai aripioare/ Domnul conte ţi le-a retezat? Sau în loc de Corul Robilor Evrei să cântăm Corul robilor bloggeri şi La râul blogului am şezut şi am plâns cu amar…