Azi m-am trezit gândindu-mă la vara trecută. La o poveste scurtă de vară cu un cineva la fel de încăpăţânat ca şi mine.
Ne ştiam de ceva timp, însă abia prin vară era să se înfiripe ceva între noi doi. ERA doar, că nu s-a înfiripat nimic în cele din urmă. Eu aveam o problemă cu el, el avea o problemă cu mine. Când ne era lumea mai dragă ne dădeam seama că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă şi mai toate discuţiile noastre se finalizau cu certuri.
Problema noastră era că mereu încercam să ne controlăm unul pe altul. Problema noastră era că eram două caractere la fel de putenice. El îmi reproşa mie că nu o să am o viaţă normală atâta timp cât 4 zile din 7 eu sunt la volanul maşinii ( dar cu ce eram eu de vină dacă vara trecută am fost megaocupată? ), că-s prea încăpăţânată şi că am impresia că pot obţine orice moft de-al meu, inclusiv pe el. Eu îi reproşam că nu lasă de la el şi că nu ne ajută să ne apropiem, că nu încearcă să privească lucrurile şi din prisma mea. Logic că venea cu exemple în care el a lăsat de la el doar de dragul meu şi că eu nu apreciez. În fine.
Omul ăsta încerca mereu să mă schimbe. Nici măcar nu-şi alocase timpul necesar să mă cunoască şi deja avea pretenţia să mă schimb. Şi tot aşa până într-o zi în care eu mi-am pus întrebarea: “De ce să mă schimb eu pentru el?”. Mi-am dat seama că oricât de drag mi-ar fi omul ăsta, eu n-aş putea să trăiesc lângă el. Cu atât mai mult că aşa des ne certam încât nu vroiam să mă gândesc cum ar decurge lucrurile în cazul în care începea o relaţie serioasă între noi. Nu-s omul căruia îi place să se certe, să se contrazică cu altcineva, doar de dragul adrenalinei şi a nervilor pricinuiţi inevitabil. Ciudat era că după ce ne certam groaznic, în scurt timp ne şi împăcam şi reuşeam să creăm nişte momente unice între noi doi. Da, unice şi am zis tot.
Mna, eu eram cea care îşi dorea să rămână la momentele acelea, el era cel căruia îi sărea ţandăra din te miri ce tâmpenie şi iar o luam de la capăt. Ajunsesem la concluzia că el nu respiră dacă nu se ceartă.
Totul ar fi decurs ca la carte şi probabil că acum am fi fost împreună, dacă eu lăsam de la mine şi mă modelam după gustul lui. Apăi, eu încă n-am întâlnit persoana care să mă facă să îmi doresc acest lucru doar de dragul ei şi în acelaşi timp mi se pare total greşit să vrei să-l schimbi pe cel de lângă tine. Nu de alta, dar s-ar putea să te trezeşti într-o bună zi că omul de lângă tine nu mai e omul de care te-ai îndrăgostit odată.