De ce e bine sa vezi din ambele perspective

Francois Simon este unul dintre cei mai temuti critici din Franta. In domeniul sau de activitate nimeni nu taie in carne vie, asa cum o face el. Nimeni nu desconsidera orice fel de clasament, in afara de el. Nimeni nu are curajul de a-i desfiinta pe toti, de la cel mai mare, la cel mai mic… in afara de Francois Simon. Criticul francez este sperietoarea tuturor restaurantelor si cosmarul oricarui bucatar. Cotidianul american The New York Times vorbeste despre incercarea lui Simon de a le arata tuturor ce inseamna sa fii un bun bucatar.

De mai bine de douazeci de ani, Francois Simon este criticul culinar ar ziarului Le Figaro. De fiecare data cand a scris despre cate un restaurant, el nu a iertat nimic si nu s-a gandit nicio clipa la consecintele textelor sale. Acum cativa ani a fost chiar acuzat de opinia publica ca ar fi impins la sinucidere unul dintre cei mai bine cotati bucatari de pe lista Michelin. Acesta si-a luat viata la cateva zile dupa aparitia unui articol in care Simon spunea ca respectivul bucatar nu si-ar fi meritat locul in celebrul catalog al restaurantelor de lux.

Criticul francez nu ia in considerare absolut deloc cele doua mari sisteme de notare in lumea gastronomiei, Michelin si Gault-Millau. El sustine ca acestea au creat o ierarhie falsa si ca au transformat bucatarii in superstaruri. Nu s-a ferit niciodata sa vorbeasca de rau adevarate icoane gastronomice ale Frantei: La Tour d’Argent, Helene Darroze, Le Procope, Allard, Maxim’s, Brasserie Balzar sau Le Jules Verne. De asemenea, lui Simon ii place sa se invaluie intr-o aura de mister, nearatandu-si niciodata fata la televizor sau prin ziare. Cu toate acestea, aspectul sau un pic excentric l-a facut sa fie recunoscut printre bucatarii si patronii restaurantelor pe care le frecventeaza.

Pe langa toata munca dedicata criticii culinare (articole, carti, o emisiune tv si un blog bilingv francez-englez), Francois Simon sustine ca este si un foarte bun bucatar. De exemplu, el garanteaza ca poate gati un pui in peste 200 de feluri. Astfel, luna trecuta Simon a inversat rolurile: a gatit mai multe feluri de mancare pe care le-a trimis apoi restaurantelor pentru ca acestea sa le serveasca, la randul lor, clientilor. Spre dezamagirea lui Francois, acestia nu au fost foarte incantati de specialitatile pregatite de el. Supa de dovleac era nefacuta, salata nu avea destul dressing, zabaglionele (un fin desert italinesc) avea prea multa spuma si era mai degraba subtire decat cremos, iar pricomigdalele nu erau destul de moi. Pe scurt, initativa lui Francois Simon a fost un esec. Cu toate acestea, prietenul si colegul sau, Matthieu Zerrafa l-a aparat, spunand ca “in fiecare zi este judecator, iar acum s-a lasat judecat. Macar intr-o privinta trebuie sa-l apreciati – are mult curaj.”

Micul experiment al lui Simon este un exercitiu interesant, desi sunt convins ca nu-l va schimba in niciun fel. Chiar daca a vazut cum este sa te afli “de partea cealalta”, francezul nu-si va modifica metodele si asta nici nu-l va imbuna. Cu toate acestea, ma gandesc ca incercarea asta l-a facut sa-si revizuiasca un pic parerea despre sine. Am impresia ca tuturor ne-ar prinde bine un exercitiu de genul asta. Putina obiectivitate nu strica niciodata 😉

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *