Cărţile au fost şi eu cred că vor fi întotdeauna un cadou potrivit şi bineprimit. Asta însă doar pentru oamenii cu apetit la cultură şi, la nivel minimal, la citit, la relaxare, la informare.

De câte ori am primit o carte cadou am fost mai mult decât mulţumit, pentru că aproape întotdeauna prietenii m-au dăruit după simţăminte, ştiind ce îmi place şi cam pe unde se află standardele mele în materie de carte şi citit.

Răzvan şi Alina de la TVDece m-am provocat să pun în discuţie actualitatea şi – viceversa – demodarea cadourilor în cărţi. Eu susţin actualitatea şi normalitatea acestui tip de dar şi l-aş prefera în locul multor briz-brizuri cu care mare parte din oameni înţeleg să-şi facă “datoria” faţă de prietenul care i-a dat un laptop,  o nu ştiu ce sculă ori vreun căruţ de bani, aşa cum face smekerii.

Cartea nu se demodează niciodată. E ca vinul ţinut în pivniţă, la temperatură constantă; e ca o conştiinţă care simte prietenia, respectul şi dăruirea faţă de celălalt fără să ia în seamă trecerea timpului sau vicisitudinile relaţiilor dintre oameni. Cartea e un reper individual în sine, spune foarte multe despre cel care o citeşte şi tot atât de multe despre cel care o ignoră. E printre puţinele identităţi care te pot influenţa şi dacă o accepţi, dar şi dacă o dai la o parte.  Uneori în aceeaşi măsură.

Prin urmare, cartea este un cadou potrivit oriunde şi oricând. Cine va deprecia o carte-cadou nu prea e vrednic de prietenia celui care dăruieşte. Şi asta se întâmplă cu toate dăruirile, nu numai cu cartea.

Peste toate acestea, să nu uităm că o singură carte face din tine o dogmă, mai multe cărţi te fac o sinteză.