Ea – tânără pițipoancă educată de găinile ținute în cotețul din spatele casei și pe terenurile cu porumb de pe câmpiile Dobrogei. El – cocalar ajuns la 33-35 de ani, însă dezvoltat în ultimii trei ani într-un orășel de la marginea Fiorenzei.

Amândoi defilează prin mall ținându-se de mână: el cu mers legănat, capul ușor lăsat pe spate, plescăind ciungă, cu palmele deschise și cu brațele vizibil depărtate de corp, iar ea țopăind zgomotos și ferm pe tocurile unor cizme negre ce acoperă genunchiul, cu o fustă albă ce se chinuie din răsputeri să-i acopere bucile și un tricou negru decoltat ce lasă la vedere bretelele sutienului și lantul din aur revărsat între sânii bronzați la solar.

Ajung parcă dezorientați în zona fast-food-urilor și se opresc într-un punct de unde pot observa mai bine locul unde este cea mai întinsă coadă de înfometați. El, ușor nerăbdător și cu impresiile unui om de afaceri presat de timp, se uită la ceas și-și dă ochii peste cap, dar atent să nu fie observat de ea. Se mângaie ușor pe burta învelită de un bluzon mulat și se preface că ar fi atent la indicațiile ei. Ea întinde brațul și indică cu varful unghiei false pe care este pictat tot poporul chinez, locul de unde ar trebui ca el să-i procure hrana.

Civilizat, amândoi se așază la capătul rândului de la McDonald’s. El se face că privește atent tavanul și decide că l-ar putea observa mai bine dacă ar avea ceva care să-i stimuleze imaginația. Bagă mâna în buzunar și scoate un mănunchi de chei pe care începe să le zdrăngăne, nu foarte zgomotos, precum niște castagnete. Ea, deja vizibil plictisită, bate ușor dintr-un picior și bagă mâna în geanta din piele, mare cât o sacoșă cu ajutoare pentru sinistrați, de unde-și scoate telefonul pe care-l duce cat mai aproape de ochi și începe să-l butoneze.

După aproape zece minute, ajung la casă și se holbează la meniuri că și când le-ar vedea pentru prima dată, în ciuda casierului amabil, căruia deja i-a pierit zâmbetul fals din cauza nehotărârii celor doi mușterii. Devin un pic agitați și între ei pare să existe o discuție contradictorie. Ea se enervează și se retrage, iar el, hotărât, îi face repede semn tânărului să-i aducă comanda.

Se întoarce cu spatele și pașește încet în direcția mea, iar el, ținând în mână punga din hârtie cu de-ale gurii, o ajunge repede din urmă. O apucă de braț și amândoi grăbesc pasul, ea ținând capul ușor aplecat în fațaă “Nu fii, mă, proastă. Ți-am zis că aștia aici n-are ciorbă de-aia cum am luat în Italia…”, s-a răstit el. Tânăra a replicat ceva pițigăiat, însă deja se îndepărtaseră de mine, iar urechile nu mai captau conversația lor, însă el gesticula impunător în dreptul ei pe măsură ce se îndreptau, probabil, spre ieșire.

Concluzie. Cei de la McDonald’s ar trebui să ia în considerare introducerea în meniu a unui nou produs, McCiorbă spre exemplu. Pentru că, iata, lipsa lui a generat o discuție extrem de aprinsă în interiorul unui cuplu ce inițial părea… perfect.