În urmă cu exact două săptămâni, pe vremea asta, eram în Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia și căutam Comoara din Cetate. Erau cam 38 de grade afară și soarele ne bătea în cap…

Ajunsesem pe la 10:45. Am avut timp să bem ceva răcoritor, am completat formularele de înscriere și apoi am văzut indiciile. Comoara nu fusese găsită înainte cu o zi, așa ca se reportase. Eram aproximativ 50 de concurenți care plecasem în goana după două premii, a câte 100 de euro fiecare.
Un lucru era clar: Comorile nu era ascunse  în locurile în care se percepe taxă de intrare și nici în zonele de șantier. În rest, puteau fi oriunde în perimetrul Cetății, adică pe vreo 90 ha (?!).

Ne-am pus pe căutat, prin soare și căldură. Uneori ne mai opream preț de 10 minute ca să fumăm câte o țigară în locurile umbroase. În total ne-am plimbat și răsplimbat prin Cetate timp de 6 ore, căutând un ”A” scrijelit pe vreuna din miile de cărămizi ale Cetății. Eu citeam adesea textul ”Nu e la capăt, nu e-n iarbă și nici unde-a crăpat pământul; e fix la umbra unde în mod absurd ceva-i lipsește” și eram convinsă că al doilea indiciu trebuie să se afle undeva la umbră. Îi tot repetam asta iubitului meu, care se încăpățâna și era ferm convins că trebuia să căutăm Comoara și la soare…

La un moment dat eram atât de obosiți și arși de soare, încât încurcam pozele și textele indiciilor, le inversam și numai Dumnezeu știa ce trebuia să mai căutăm de fapt. În partea de nord a Cetății există câteva intrânduri, mereu ferite de soare și răcoroase. La unul dintre intrânduri era o tăbliță pe care scria RYMA (Revolutionary Youth Movement for Art), pentru că acolo se organizează piese de teatru ale Asociației. Ne opream să ne odihnim la RYMA de câte ori treceam pe acolo, fiindcă era un loc răcoros, o adevărată ”oază” de umbră.

Între timp, primul indiciu a fost găsit și premiul fusese ridicat, așa că ne mai rămânea să-l găsim pe cel de-al doilea. Eu eram convinsă că unul dintre intrândurile din partea de nord a Cetății găzduia al doilea indiciu. Am căutat în fiecare locșor pe acolo, dar în zadar. Și mă scotea din minți textul indiciului, fiindcă nu puteam să-mi dau seama ce îi lipsește ”în mod absurd”…

În jurul orei 16:30 ne-am dat bătuți. Eram rupți de oboseală, transpirați și simțeam că dacă mă mai plimb puțin prin soare o să mă aleg cu o ”superbă” insolație. Al doilea indiciu nu fusese găsit nici atunci, nici în a doua zi și nici în a treia zi de concurs, astfel că organizatorii au schimbat locul Comorii. Peste vreo săptămână i-am întrebat unde a fost ascunsă și tare m-am amuzat când am aflat. Era într-adevăr în intrândul în care ne odihneam. Ne oprisem acolo de cel puțin trei ori și culmea – Comoara se afla chiar sub noi. Atunci nu puteam să îmi dau seama, dar acum totul se leagă. Textului îi lipsea, în mod logic, rima. Deci Comoara se afla la RYMA…

Nu ne pare rău deloc că n-am găsit-o, fiindcă experiența a fost una specială. Concursul în sine e foarte bine gândit și organizat și cum tot ne-am plimbat vara asta de la Timișoara la Alba Iulia, ne-am tot propus să ne facem timp și să concurăm. Cu ocazia asta eu una mi-am întărit și îmbogățit cunoștințele despre Cetatea Alba Carolina. Iar acesta este și scopul concursului – de a promova și de a cunoaște mai bine Cetatea.