Vineri seara am fost în trenul Beck’sperience de Timişoara. Nu pot să zic decât: genial! Am să încerc să iau evenimentele în ordine cronologică. Foarte pe scurt. Că vorba aia: “What happens in Vegas, stays in Vegas!”.

21:30 – În Gara de Nord Timişoara. Trenul arăta demenţial pe dinafară. Abia aşteptam să ne îmbarcăm.

21:40 – Sus în tren. Pe dinăuntru era şi mai demenţial. L-am vizitat dintr-un capăt în altul. Oameni de toate categoriile, adunaţi toţi într-un tren, puţin ciudat, dar, păreau să fie in a party mood. Nici n-aveau cum să fie altfel. Stat la bar şi povestit cu tovarăşul de party.

22:30 – Trenul Beck’sperience era venit de la Bucureşti. Cu tot cu personal. Crescut inima de bănăţeancă în mine când doamna de la bar, bucureşteancă, mi-a zis: “Voi, bănăţenii, sunteţi foarte liniştiţi şi respectuoşi faţă de bucureşteni!”. Word, girl!

23:00 – Trenul pleacă. Eram ca într-un club mobil. Senzaţia era priceless.

De aici n-am mai ţinut cont de oră. La scena 2, Dj Bully.  Ne-am pus pe dansat. “Basul şi cu toba mare”. La un moment dat, cineva ne arată pe un smartphone că ne aflăm în… Arad – priceless! Dansat. Tot scena 2, Şuie Paparude. Lumea era în extaz.  Încă fredonez: “Pentru că sunetul ajunge, din difuzoare până-n sânge/ Pentru că inima ta moare, atunci când sunetul dispare”. Dansat, socializat, cunoscut oameni noi,  faini. Dansat, dansat.

În jur de ora 2:30, simţeam că mi se termină bateriile. Băut o cafea, să mă revigorez.

3:00 – Ne mutăm la scena 1. Dj Gojira ne face să vibrăm pe muzica lui. Dansat, dansat.

3:30 – Întrebat pe DeCe “Da’ de ce?”, nu ştiu de ce.  Trenul se întoarce în Gara de Nord Timişoara. Cobor pe peron, convinsă fiind că aş fi fost în stare să conduc până la Sibiu, ca să prind party-ul Beck’sperience din trenul de Sibiu de sâmbătă seara.