Cine sufera pana la urma?


Fac exces de paranteze si de puncte de suspensie – am tot timpul ceva de adaugat, simt nevoia sa justific intr-un fel ceea ce zic si fac. Si niciodata nu mi se pare suficient.

Sunt pragmatica. Sau asa imi place se cred. Sunt la limita pesimismului cu tenta de ‘hai sa vedem ce iese daca mai dau o sansa’. Sunt critica, autocritica si imi place sa cred ironica! Stiu cum si cand sa atac. Rar am ratat tinta.

Uneori bat campii din dorinta unei chestie reale, tangibile. Dar nu-i chip in ziua de azi sa vezi asa ceva. Se pare ca toti baietii au ajus sa se poarte asa tot din cauza fetelor ( a se citi din cauza unor curve). Si acum ’se razbuna’ pe celelalte care inca mai spera, pe alea care pun botul… alea ca mine 🙂