Mai presus de toate, de retinut este faptul ca exista doar anumite tesuturi animale care pot fi studiate cu usurinta in cadrul laboratoarelor, asa cum sunt cele fetale sau neonatale. In sprijinul acestei afirmatii vin specialistii din aria microbiologiei, studiile lor de profil atestand faptul ca jonctiunile intercelulare sunt mult mai putin stabile, procesele de diviziune si, implicit, de multiplicare sunt mult mai accentuate, iar cantitatea de matrice din afara celulei, cunoscuta sub denumirea de „extracelulara” este si ea foarte redusa. Asadar, vorbim despre trei factori care par a imbunatati deopotriva tentativele de explorare, de analiza cu ajutorul unui model performant de centrifuga laborator, sau de cultivare a celulelor viabile.

Primul pas pe care il aducem in atentia celor interesati de acest domeniu este dictat de denaturarea respectivelor conexiuni stabilite in interiorul celulei, dar si a liantului, respectiv a ceea ce numeam anterior matrice extracelulara. Aceste jonctiuni prezinta o dependenta puternica fata de Calciu, ceea ce inseamna ca un agent de indepartare a acestui mineral se va aplica asupra fragmentului studiat, urmand ca la finalul expunerii jonctiunile sa se desfaca, eliberand celulele. Pentru a denatura matricea extracelulara se utilizeaza un tratament bazat pe actiunea enzimelor proteolitice, cele mai cunoscute fiind tripsina, regasita si in organismul uman, dar si colagenazele. Pentru disocierea finala a celulelor devine suficienta agitarea esantionului studiat, in eprubeta de lucru obtinandu-se o suspensie.

Cel de-al doilea pas, dar si ultimul al acestui proces este reprezentat separarea si de sortarea ulterioara a celulelor aflate in suspensie. Metodele folosite sunt dintre cele mai diversificate, foarte raspandite in mediile de analiza fiind urmatoarele: centrifugarea, utilizata preponderent pentru separarea acelor organite celulare, dar si aderenta la diverse tipuri de suprafete, precum plasticul sau sticla. O alta tehnica de sortare ce castiga popularitate in domeniul analizei celulare este reprezentata de cuplarea acestora cu anticorpi, procedura urmata indeaproape de semnalizarea fluorescenta a acestora. Prin activarea fluorescentei, celulele in cauza sunt separate si analizate in functie de gradul de fluorescenta pe care il emana. Desi pare dificil de crezut, acest procedeu de sortare are un castig enorm de cauza din perspectiva eficientei, el reusind sa sorteze nu mai putin de 5000 de celule pe fiecare secunda in parte.