Ne plimbam pe strazile orasului, aglomerat deja, uitandu-ne pe peretii zgariati de vreme sau zgariati devreme. Ne lovim unii de altii, ne impingem, ne scuipam, ne injuram, ne uram, dar nu conteaza. Nu existam in lumea celuilalt. Suntem goi si ne plimbam pe strada imbracati in logo-uri, branduri si etichete. Nu conteaza ca tara moare si poate vom face ceva pentru ea sau macar pentru noi… dar nu azi, in nici un caz azi… azi e meci. Maine e episodul patru mii opt sute treizeci si patru din orice serial. Bem cafele si multe sucuri. Bem multe lichide pentru a inghiti mai usor rahatul care ni se impinge cu lopeti pe gat. Si apoi ne mai plimbam putin.

Vara mergem la padure. Mergem si lasam in urma noastra tot ce ne reprezinta. Ne lasam o carte de vizita, iar seara ajungem acasa si ne intrebam de ce ne merge atat de prost. Ne revoltam, dar nu prea mult deoarece adormim la televizor cu zambetul pe buze. Visam urat, foarte urat, incercam sa ne trezim dar nu reusim… aa nu, nu trebuie, suntem deja treji. A inceput o noua zi, nu mai e weekend. Azi mergem la serviciu, asa, sa fim pezenti, pe urma mergem sa ne plimbam prin mall.

Avem si studenti, studenti multi, multi, multi. Avem studenti la medicina care isi cumpara examenele ca nu cumva sa isi epuizeze resursele invatand. Da da! Ai ghicit, peste doar 6-7 ani ei vor fi doctorii la care vom apela daca vom avea ghinionul sa ne imbolnavim. Ei ne vor opera pe cord deschis. Oameni cu pile din toate domeniile care ajung in functii inalte fara a le merita sau castiga. Avem absolventi de facultate care au muncit, au invatat, vor sa profeseze si ajung sa profeseze, dar in spatele unei tejghele pentru ca toate locurile au fost ocupate de cei mai sus mentionati. Avem de toate si ne iubim tara. Ne iubim tara si vom face tot ce ne sta in putinta sa ii schimbam infatisarea hidoasa, dar azi… azi o mai scuipam putin.