Un grup de cercetatori a descoperit recent ca fericirea este contagioasa (sunt chiar curios sa aflu relatiile dintre grupurile astea de cercetatori; sunt atat de multe incat este imposibil ca intre ele sa nu existe rivalitati, infratiri, tradari, competitii neoficiale etc.).
Studiul releva faptul ca numarul persoanelor fericite din jurul nostru influenteaza propria stare de bine. S-a dezvoltat si un algoritm pe baza acestor rezultate. Daca o persoana apropiata este fericita, sansele ca si noi, la randul nostru, sa fim fericiti cresc cu 15%. Nu va impacientati! Chiar daca nu aveti prieteni fericiti, mai exista o sansa in prietenii prietenilor. Daca acestia sunt multumiti de viata pe care o duc si de viitorul care ii asteapta, sansele ca si noi sa fim fericiti sunt cu 10% mai mari.

smart guess: Mi se par deosebit de interesante dilemele nascute in urma acestui studiu. In primul rand, ce e mai bine sa facem, sa ne asiguram propria fericire pentru a o transmite mai departe sau sa ii fericim pe cei din jur pentru a ne capata portia de fericire? In al doilea rand, daca fericirea e un lucru marunt, cum de reuseste sa se imparta la fiecare? Daca cei saraci cu duhul sunt fericiti si fericirea este contagioasa, inseamna ca si duhul este afectat de criza financiara? Daca da, se pare ca Tudor Chirila a facut un pas gresit cumparand fericirea in rate. In final, presupunand ca acest studiu este corect si luand in considerare teoria conform careia oricare doi oameni de pe Pamant sunt „legati” prin cel mult alte sase persoane, exista doua posibilitati: ori toti oamenii sunt fericiti… ori nu.