In Uniunea Europeana, compusii chimici nocivi la care angajatii se expun in timpul programului de lucru sunt responsabili pentru instalarea maladiilor cancerigene, in momentul de fata procentul depasind subtil pragul de 50% din totalul deceselor profesionale. Pornind de la aceasta concluzie sumbra, Comisia Europeana a decis sa introduca masuri mult mai drastice prin care sa limiteze expunerea angajatilor la clasele periculoase de substante chimice. Tactica de baza a fost aceea de a introduce noi valori care limiteaza concentratiile din anumiti compusi, efectele negative produse de limitele respective fiind unele mai putin alarmante decat cele care se inregistreaza in prezent.

Cu toate ca urmeaza sa fie impuse reglementari mai ample in mediul profesional, trebuie sa aducem in discutie faptul ca prezenta echipamentelor de protectie nu este pusa sub semn de intrebare de catre specialisti. Da, lucratorii sunt obligati prin lege sa se echipeze integral, alegand deopotriva piese vestimentare care nu permit patrunderea agentilor chimici prin tesaturi, dar si accesorii utile pentru acoperirea celorlalte zone expuse: manusi cu protectie chimica, dispozitive de protectie respiratorie, bocanci impermeabili si asa mai departe.

Nu este dificil de inteles de ce aveti nevoie de un astfel de echipament, expunerea prelungita la anumite substante dovedindu-se de-a lungul timpului fatala atat pentru angajatii care aveau deja sistemul imunitar la pamant , cat si pentru cei care erau considerati 100% sanatosi. Cancerul este, fara doar si poate, o maladie deosebit de complexa, comparativ cu alte boli si afectiuni care pot fi extirpate direct de la sursa. Nu, cancerul nu urmeaza un prototip, nu afecteaza doar o anumita categorie de angajati si nici nu infatiseaza o cauza singulara. Cu toate acestea, daca se impun anumite valori – prag in cadrul industriilor grele, atunci sansele ca angajatii sa nu manifeste o asemenea afectiune scad drastic.

Tocmai din aceasta cauza a fost adoptata in trecut o directiva care se referea la agentii mutageni din mediul profesional, directiva cunoscuta sub abrevierea DCM. Anul in care a fost adoptata este unul indepartat, respectiv 2004, iar din momentul respectiv pana in ziua de astazi nu au mai fost aduse adaugiri respectivei editii. Ei bine, procentajul de decese de peste 50% inregistrat in UE a declansat o adevarata isterie in randul celor din fruntea ierarhiei, mai ales ca vorbim despre un domeniu vital pentru populatie, respectiv sanatatea.

Aspectul pozitiv este reprezentat de faptul ca au fost analizate valorile limita pentru nu mai putin de treisprezece compusi, distribuiti uniform in industriile importante. Cel putin 20 de milioane de angajati ajung sa se confrunte cu o concentratie ridicata a unui astfel de compus in decursul anilor de munca. Cu toate acestea, termenul fixat aduce in lumina reflectoarelor 20 de compusi, insa pentru ultimii sapte nu s-au definit inca niste date concrete, propunerile urmand a fi prelungite pana la finele anului in curs.

Iar pentru a intelege mai bine fenomenul va prezentam un astfel de compus nociv – SCR, cunoscut in peisajul academic sub denumirea „silicea cristalina respirabila”. SCR-ul nu este altceva decat pulberea toxica la care se expun muncitorii care si-au construit o cariera in industria mineritului, ea fiind produsa in timpul taierii sau forarii rocilor care contin silice. Cancerul la nivelul plamanilor si boala denumita „silicoza” sunt doar doua dintre afectiunile la care va expuneti in mod direct prin inhalarea acestei pulberi nocive.